Recomandări editoriale 29.05.2019
Vă place dreptul? Valerius Ciucă despre impactul doctrinei asupra practicii judiciare
Extras din volumul „Vă place dreptul? Volum în onoarea profesorului Valentin Constantin”: Valerius Ciucă despre lipsa de impact a doctrinei academice în practica judiciară din România și cauzele ei.
Putem vorbi de o lipsă de impact a doctrinei academice în practica judiciară din România? Cum ar putea fi explicată?
Simplu. Prin faptul că doctrinei nu i se rezervă în nicio normă românească „drept de cetate” între privilegiatele izvoare formale de drept. Carbonnier, în încercarea de-a șterge puțin din impresia deplorabilă pe care-a produs-o ura viscerală a lui Robespierre față de izvoditorii de înțelepciune aplicată venind din pretoriile instanțelor sau din aulele academice, a ridicat un eșafodaj de argumente care era menit a susține „prestigiul” doctrinei și necesitatea formării conștiințelor juridice la umbra „ezoterică” a maestrului, nimeni altul decât profesorul, titularul de drept al Upanișadelor juridice... Mai sceptici, mulți judecători americani de la începutul secolului XX îi considerau pe profesorii de drept niște „încurcă-lume”, dacă nu, chiar șarlatani, vânzători de iluzii despre drept, în loc să-i călăuzească pe viitorii judecători pe cale virtuților, a echității, a justiției cum am spune azi... La noi, anii de comunism au anihilat chiar și raționamentul juridic, în favoarea „necesității sociale” și a „voluntarismului” partinic. Ce „doctrină” s-ar fi putut naște din aceste concepte evanescente? Ex nihilo, nihil...
Din nefericire, în subsistemul nostru românesc, doctrina nu are nici cel mai benign rol. Doar de manual, de vademecum în opera de pregătire a învățăceilor. Pentru a avea un rol, ar trebui să descoperim exegeze științifice ale judecătorilor în sentințele lor (dacă li s-ar permite...) pe seama concepțiilor teoreticienilor asimilați, prin operele lor (precum în lista Împp. Theodosius II și Valentinian III: „Auguștii împărați Theodosius si Valentinian, către Senatul Imperiului Roman. După o atât de multă chibzuială, dăm acum putere de lege tuturor lucrărilor lui Papinianus, Paulus, Gaius, Ulpianus și Modestinus, așa că tot ce au susținut în întreaga lor operă, Gaius, Paulus, Ulpianus și ceilalți, aceea să fie reținut ca valabil. Mai hotărâm, de asemenea, ca doctrina și toate soluțiile asupra cărora, în opera lor, aceștia au fost de acord, să-și afle ratificarea noastră”).
Îi vedeți pe juriștii continental-europeni capabili de așa ceva? Paradoxal, doctrina este recunoscută în common law. Americanii mai pretind ceva: pentru eliminarea spectrului inconsecvenței autorului, se cere ca doctrinarul citat în hotărâre să fi murit deja... Am glumit pe această temă, într-un proces, când l-am audiat ca martor, în legătură cu propria-i concepție teoretică dintr-o carte mai veche, pe un profesor italian, într-un proces la o instanță europeană... Chiar își schimbase opiniile. Sub acest aspect, dreptul european este mai permisiv, mai apropiat de sagacitate și sapiență...
* Acesta constituie un fragment din lucrarea Vă place dreptul? Volum în onoarea profesorului Valentin Constantin (coordonatori Raluca Bercea, Lucian Bojin, Diana Botău)